Citind codul pe roluri, și nu pe capitole, apare un tipar pe care niciun articol nu îl enunță singur. Ori de câte ori legea instituie o verificare, nu descrie ce ar trebui să verifice omul acela. Descrie cu cine nu are voie să fie aceeași persoană.
Patru interdicții, aceeași formă
Articolul 449 alineatul (2): nu poate avea calitatea de verificator tehnic aceeași persoană juridică autorizată care a elaborat proiectul care se verifică, indiferent de relația contractuală dintre cele două entități, ca angajat sau contractant. Sintagma finală închide portița obișnuită, aceea a firmei separate cu aceiași oameni.
Articolul 454 alineatul (3): activitatea dirigintelui de șantier este incompatibilă cu orice activitate de proiectare, execuție, verificare sau expertiză pentru lucrarea în care este implicat ca diriginte.
Aceeași regulă apare la expertiza tehnică, unde cine a elaborat proiectul nu îl poate expertiza; am scris despre ea în expertiza tehnică la clădirile existente. Și apare, sub altă formă, la semnătura pe specialități, despre care am scris în cine semnează proiectul.
Patru locuri, patru formulări, o singură idee: verificarea este definită negativ.
Cine plătește pe cine
Regula devine interesantă abia când o citești împreună cu raporturile contractuale, pentru că acolo codul este explicit și asimetric.
Dirigintele de șantier își desfășoară activitatea ca angajat sau contractant al dezvoltatorului ori al beneficiarului, fiind independent față de ceilalți factori implicați, spune articolul 454 alineatul (2). Responsabilul tehnic cu execuția, în schimb, lucrează ca angajat sau contractant al antreprenorului, la articolul 457 alineatul (2).
Cele două roluri seamănă din afară și stau pe părți opuse ale mesei. Unul este al tău. Celălalt este al constructorului. Dacă cineva îți propune să îl aducă el pe amândoi, ai citit deja de ce nu este același lucru.
Detaliul care arată ce fel de independență este asta
Articolul 459 alineatul (3) spune că Inspectoratul de Stat în Construcții poate autoriza concomitent o persoană atât ca diriginte de șantier, cât și ca responsabil tehnic cu execuția, urmând ca aceasta să exercite oricare dintre cele două profesii în funcție de contractele în care este implicată, cu respectarea regimului incompatibilităților.
Deci independența nu este o calitate a persoanei. Este o relație, verificată pe lucrare și pe contract. Aceeași persoană poate fi, legal, de o parte a mesei într-un proiect și de cealaltă în următorul.
De aici încolo este opinie
Cred că sistemul este bine construit și că se va aplica inegal, din motive care nu au legătură cu textul.
Într-un oraș mare, unde există zeci de verificatori atestați și zeci de diriginți, interdicția funcționează pentru că există din cine alege. Într-o comună unde lista de specialiști autorizați pe o anumită cerință are trei nume, dintre care unul a făcut proiectul și altul lucrează de obicei cu antreprenorul zonei, regula nu devine falsă, devine scumpă și lentă. Se respectă aducând pe cineva de la 80 de kilometri.
Asta produce, cred, două efecte pe care merită să le urmărim în primul an. Primul: costul independenței va fi vizibil diferit între mediul urban și cel rural, pentru aceeași lucrare. Al doilea: presiunea reală nu va cădea pe verificator, ci pe beneficiarul care trebuie să găsească unul și care, spre deosebire de un dezvoltator, face asta o singură dată în viață.
Nu am cifre pentru niciuna dintre cele două afirmații și nu pretind că am. Sunt ipoteze verificabile în timp, iar semnalul cel mai simplu de urmărit este cât durează, în practică, găsirea unui verificator în afara marilor orașe. Cine trebuie să aibă verificator și când am scris în verificatorul de proiecte, iar rolurile din dosar sunt descrise pe pagina pentru arhitecți.
Acest articol este o analiză, nu consultanță juridică. Prevederile citate sunt din Legea 169/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Verifică situația ta concretă cu autoritatea emitentă.