Un cititor atent al Codului urbanismului găsește sustenabilitatea în patru articole la rând. Primele trei spun ce ar trebui să fie o clădire bună. Al patrulea spune ce trebuie să aibă un anumit tip de clădire, de la o anumită dată. Diferența dintre ele mi se pare mai importantă decât oricare dintre principii, și despre ea e textul de mai jos. Ce spune legea e prezentat întâi; părerea mea e marcată.
Principiile: articolele 403-405
Articolul 403 cere ca o construcție să fie proiectată și executată astfel încât amprenta de carbon, la execuție și în exploatare, și consumul de energie să fie aproape egale cu zero sau foarte scăzute, iar energia să vină din surse regenerabile, inclusiv produse la fața locului sau în apropiere (alin. 1). Alineatul (2) adaugă patru direcții: reutilizarea sau reciclarea materialelor după demolare, materii prime cu impact redus, tehnologii care consumă puțină energie, surse regenerabile. Ce se întâmplă azi cu materialele din șantier e descris în deșeurile din șantier: cine plătește.
Articolul 404 cere o strategie de sustenabilitate, elaborată obligatoriu de proiectant în stadiul 0 al proiectului investițional. Articolul trimite la litera o) a art. 494 alin. (1), dar articolul 494 alineatul (1) are doar literele a)-c); perechea probabilă este art. 486 alin. (1) lit. o), unde strategia de sustenabilitate apare în conținutul temei strategice (și acolo trimiterea, la art. 415, nu se potrivește: articolul 415 este despre registrul construcțiilor). Strategia trebuie să atingă șase elemente: folosirea rațională a resurselor, minimizarea poluării și a amprentei de carbon, un mediu sănătos, bunăstarea comunităților, conservarea biodiversității și managementul proceselor.
Articolul 405 definește calitatea ecologică prin opt obiective, de la integrarea în mediul din jur până la calitatea aerului și a apei, și propune indicatori suplimentari, ca procentul de materiale reciclate sau reducerea emisiilor de CO2. Alineatul (3) încheie cu o frază rară într-o lege: clădirile ecologice sunt eficiente la întreținere și operare, iar valoarea lor crește în timp.
Cifrele: articolul 406
Articolul 406 este altfel. Are un calendar și praguri:
- consiliile locale adoptă prin hotărâre delimitarea zonelor cu emisii zero și a celor cu emisii scăzute, în cel mult 12 luni de la intrarea în vigoare a Codului (lit. a);
- de la 1 ianuarie 2027, autorizarea clădirilor sau a părților de clădiri de birouri, comerciale, industriale sau de depozitare, inclusiv parcajele acoperite, cu suprafață construită de peste 1.000 mp, e condiționată de un acoperiș verde pe cel puțin jumătate din suprafață (lit. b). Legea definește acoperișul verde: vegetație prevăzută deliberat prin proiect, peste stratul care protejează de intemperii;
- tot de la 1 ianuarie 2027, parcările exterioare de peste 500 mp ale acestor clădiri, precum și parcările exterioare noi deschise publicului de peste 500 mp, trebuie să aibă dispozitive pentru infiltrarea sau evaporarea apei pluviale, ca sistemele de drenaj sustenabil (lit. c);
- parcările trebuie să aibă arbori sau dispozitive de umbrire pe cel puțin 30% din suprafață, iar dispozitivele de umbrire trebuie să producă energie regenerabilă (lit. d);
- nimic din toate acestea nu se aplică dacă afectează patrimoniul arhitectural sau dacă cerințele nu pot fi îndeplinite în condiții acceptabile tehnic și economic (lit. e).
Părerea mea: una e o intenție, alta e o condiție
Articolele 403-405 nu spun cât. Un consum aproape egal cu zero nu are prag, cele opt obiective nu au măsură, iar indicatorii sunt formulați chiar în lege ca posibili, nu ca obligatorii. Cred că, așa cum sunt scrise, ele vor ajunge în memorii ca paragrafe, nu în proiecte ca decizii. Un funcționar care verifică documentația nu are cu ce să refuze: nu există un număr sub care o clădire să nu fie sustenabilă.
Articolul 406 e singurul cu care se poate respinge ceva. O hală de depozitare de 1.200 mp fără acoperiș verde pe jumătate din suprafață nu primește autorizație după 1 ianuarie 2027, dacă nu intră în excepția de la litera e). Asta e o condiție, iar o condiție schimbă proiecte.
Două lucruri m-ar face să fiu mai puțin sigur de impactul lui.
Primul, chiar excepția de la litera e). Ce înseamnă condiții acceptabile tehnic și economic nu are criteriu în text. Cine decide ce e acceptabil, și pe ce bază, nu scrie. Excepția poate rămâne rară sau poate deveni calea obișnuită, iar diferența o va face practica primăriilor, nu legea.
Al doilea, litera d). Spre deosebire de literele b) și c), nu are o dată și nu spune la ce parcări se aplică: nici suprafață minimă, nici funcțiune. Citită singură, pare să privească orice parcare. Citită lângă litera c), probabil pe aceleași. Textul nu decide, iar o regulă de umbrire fără domeniu clar e greu de cerut.
Pentru o casă
Obligațiile cu dată din articolul 406 nu privesc locuințele: litera b) enumeră birouri, comerciale, industriale și depozitare, iar litera c) parcările acestora și parcările deschise publicului. Pentru o casă rămân principiile de la 403-405 și ce cer reglementările tehnice de performanță energetică, care nu fac obiectul acestui text; piesa care le arată la autorizare e raportul NZEB. Articolul 404 nu face excepție pentru case și îl numește pe proiectant. Numai că articolul 423 alineatul (1) litera b) pune documentațiile din stadiul 0 în sarcina beneficiarului, care poate contracta servicii de specialitate, iar articolul 424 alineatul (2) spune că proiectanții au responsabilități în stadiul 0 doar conform contractului. Textul nu împacă cele două. Stadiile proiectului, cu marja de buget a fiecăruia, sunt descrise în marja de buget pe stadii. Strategia nu e o piesă cerută la autorizare; dacă o vrei, scrie-o în contract. Ce conține Codul în ansamblu e rezumat pe pagina despre Legea 169/2026.
Acest articol este o analiză, nu consultanță juridică. Prevederile citate sunt din Legea 169/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Verifică situația ta concretă cu autoritatea emitentă.