Categoriile de importanță A, B, C și D au dispărut. Articolul 370 alineatul (1) spune că, de la intrarea în vigoare a codului, sistemul de încadrare în categorii de importanță este înlocuit de sistemul claselor de consecințe, o abordare construită pe riscurile asociate avarierii construcției.
Schimbarea nu este de vocabular. Clasa decide dacă proiectul tău trebuie verificat de altcineva, cât durează garanția pe care o ceri executantului și cât de departe merge memoriul tehnic.
Vechile categorii nu au dispărut, s-au tradus
Alineatul (5) dă echivalarea, iar ea este singurul lucru din articol pe care merită să îl ții minte:
- CC1 corespunde categoriei D
- CC2 corespunde categoriei C
- CC3 corespunde categoriei B
- CC4 corespunde categoriei A
Deci o casă unifamilială care era categoria D este acum CC1, iar un spital care era A este CC4. Ordinea este inversă față de instinct: cifra mică înseamnă consecințe mici.
Clasa o stabilește proiectantul, și nu poate alege în jos
Alineatul (14) este scurt și strict. Stabilirea clasei este obligația proiectantului, iar încadrarea într-o clasă inferioară celei pe care codul și legislația subsecventă o indică pentru acel tip de construcție este interzisă. Nu este o recomandare, este o interdicție.
Alineatul (6) spune și cum se alege: clasa rezultă din cea mai severă dintre consecințele evaluate, nu dintr-o medie. Consecințele sunt cinci, la alineatul (3): pierderi de vieți omenești, pierderi economice, pierderi de patrimoniu cultural sau natural, consecințe sociale și consecințe asupra mediului. O construcție modestă care adăpostește ceva de patrimoniu urcă în clasă din cauza unui singur criteriu.
Până la metodologie, se aplică anexa nr. 6
Alineatul (16) rezolvă întrebarea practică. Până când intră în vigoare metodologia de încadrare, încadrarea se face exclusiv conform anexei nr. 6. Dacă o construcție nu se regăsește acolo, alineatul (17) cere proiectantului să o asimileze, prin numărul de vieți, de răniți, prin consecințele economice sau prin pierderile culturale, cu construcția din cea mai apropiată clasă.
Tot alineatul (17) permite ceva util la intervenții: la schimbarea destinației, refuncționalizare, supraetajare sau extindere, clasa inițială poate fi schimbată motivat. Cuvântul care contează este motivat.
Ce se schimbă concret, în funcție de clasă
Nivelul de verificare urmează clasa unu la unu. Articolele 441-444 leagă NVP1 de CC1, NVP2 de CC2, NVP3 de CC3 și NVP4 de CC4.
Capătul de jos este cel mai surprinzător. Articolul 440 alineatul (3) spune că verificarea tehnică a proiectelor încadrate în CC1 nu este necesară, iar răspunderea pentru respectarea normativelor rămâne exclusiv a arhitecților și inginerilor care au elaborat proiectul. Nu există verificator, deci nu există nici a doua pereche de ochi. Când începe obligația de verificare am scris în verificatorul de proiecte.
La capătul de sus, articolul 445 alineatul (8) cere ca referatul de verificare la NVP4 să fie însoțit de notele de calcul și de dimensionare.
Iar la mijloc este detaliul pe care proiectanții îl ratează cel mai des: articolul 442 alineatul (4) litera a) enumeră, printre datele de intrare pe care verificatorul le controlează la NVP2, chiar corectitudinea încadrării în clase de consecință. Cu alte cuvinte, prima ta decizie este și primul lucru verificat.
Clasa iese din dosar și după recepție: durata minimă a garanției pe care o ceri executantului se stabilește după ea, cu 5 ani la CC3 și CC4, 3 ani la CC2 și 1 an la CC1, cum arată pagina despre recepția la terminarea lucrărilor.
Unde apare în piesele dosarului
În documentația de autorizare clasa nu are o rubrică proprie, dar se vede în ce ți se cere. Am scris despre pragul de la care instalațiile intră cu piese proprii în DTAC instalații, iar despre conținutul memoriului și despre anexa din care este luat, în modelul de memoriu. La construcțiile existente, punctul de plecare este de obicei o expertiză, subiectul din expertiza tehnică.
Prima linie a proiectului
Clasa de consecințe se stabilește o dată, la început, de către proiectant, și de acolo decurg verificarea, garanția și o parte din conținutul dosarului. Este una dintre puținele decizii de proiectare pe care codul o descrie ca obligație, o mărginește în sus, o interzice în jos și o pune apoi pe lista a ceea ce altcineva controlează.