Cartea tehnică a construcției a fost multă vreme un dosar care ajungea la proprietar și rămânea acolo. Articolul 529 alineatul (1) o păstrează ca documentație care se închide odată cu recepția la terminarea lucrărilor, iar etapele recepției sunt explicate pe pagina dedicată.
Alineatul (2) schimbă însă ce este, nu doar cum arată.
Formatul nu mai este o alegere
Articolul 529 alineatul (2) spune că este obligatorie elaborarea cărții tehnice „în format electronic care se încarcă în Registrul Național al Construcțiilor”, registru care „va fi în permanență conectat cu bazele de date care fundamentează și gestionează cadastrul, cartea funciară”.
Aceasta este partea structurală. Cartea tehnică nu mai este un dosar care stă la proprietar și pe care nimeni nu îl vede până apare o problemă. Devine o înregistrare într-un sistem legat de cartea funciară.
Articolul 530 alineatul (9) spune cine încarcă: înregistrarea în registru se face „prin grija beneficiarului”.
Predarea se face în două momente, nu unul
Detaliul cel mai ușor de ratat din articolul 530 alineatul (2) este că livrarea are două tranșe.
La recepția la terminarea lucrărilor se predau documentația de proiectare actualizată la acea dată și documentația privind execuția, litera a). La recepția finală se predau documentația privind recepția, cea privind urmărirea comportării în exploatare și intervențiile, manualul de utilizare și caietul de sarcini pentru exploatare, litera b).
Între cele două momente pot trece ani. Un contract care spune doar „se predă cartea tehnică la recepție” nu acoperă a doua tranșă.
Cine ține evidența, pe etape
Pe durata execuției, actualizarea se face „sub coordonarea dirigintelui de șantier”, alineatul (3). Întocmirea este „prin grija dezvoltatorului”, alineatul (2). Păstrarea și completarea la zi revin proprietarului, alineatul (4). La asociațiile de proprietari, administratorului, alineatul (6).
O observație de citire, pe care o dăm ca atare: alineatul (5) vorbește despre „obligația prevăzută la alin. (3)” ca fiind în sarcina proprietarului și permite ducerea ei la îndeplinire de alți beneficiari, prin contract. Dar alineatul (3) este cel despre dirigintele de șantier, iar obligația proprietarului este la alineatul (4). Citim trimiterea ca vizând alineatul (4), pentru că altfel alineatul (5) nu are obiect, însă este o citire, nu o certitudine.
Efectul pe care îl credem cel mai important
Ce urmează este părerea noastră.
Alineatul (8) spune că la înstrăinare cartea tehnică se predă noului proprietar „în format fizic și digital”, iar acesta preia obligația de a o ține la zi.
Asta transformă cartea tehnică într-un activ care se transmite, nu într-o formalitate de final de șantier. Iar cum registrul este conectat la cartea funciară, absența ei devine, în timp, vizibilă la o vânzare.
Efectul practic nu se vede în primul an. Se vede la a doua tranzacție a clădirii, când cumpărătorul poate verifica ce nu putea verifica înainte. Legătura cu regularizarea construcțiilor existente o discutăm în analiza ferestrei de un an.
Ce urmărim mai departe
Când devine efectiv utilizabil Registrul național al construcțiilor pentru încărcare de către beneficiari, și dacă notarii încep să ceară dovada înregistrării la înstrăinare. Am scris despre calendarul platformelor și despre cine semnează proiectul. Secțiunea din cartea tehnică pe care aproape nimeni nu o completează este tratată în obligația care începe după ce te muți.
Acest articol este o analiză, nu consultanță juridică. Prevederile citate sunt din Legea 169/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Verifică situația ta concretă cu autoritatea emitentă.