Codul urbanismului conține destul de multe reguli despre bani și aproape niciun cuantum. Stabilește cine încasează, pentru ce și în ce condiții, apoi trimite sumele în altă parte. Estimările pe tipuri de lucrare sunt pe pagina de calcul taxe.
Structura aceasta explică de ce un singur număr nu poate răspunde la întrebarea „cât mă costă”.
Patru straturi, cu patru proprietari diferiți
Costul unui dosar se așază în straturi, iar fiecare strat este stabilit de altcineva.
Proiectarea este un preț de piață. Nu apare în cod și nu are un plafon legal.
Taxele pentru certificatul de urbanism și pentru autorizație vin din Codul fiscal și din hotărârile consiliului local. Codul urbanismului le atinge doar prin excepții, cum este regimul de zece ori din articolul 301 alineatul (8), despre care am scris în analiza ferestrei de regularizare.
Taxele și tarifele pentru avize sunt, explicit, ale emitenților. Articolul 308 alineatul (1) spune că sunt stabilite de emitenții avizelor și acordurilor și „se calculează potrivit reglementărilor legale specifice fiecărui domeniu de avizare”. Primăria nu le fixează. Le comunică.
Cotele trimit tot la Codul fiscal. Articolul 577 alineatul (9) numește exact două trimiteri, articolul 63 alineatul (3) și articolul 301 alineatul (8). Pe a doua am citit-o; pe prima nu, așa că nu îți spunem aici ce reglementează.
Trei dintre cele patru straturi sunt, așadar, în afara codului pe care toată lumea îl citește acum.
Plata avizelor se schimbă mai mult decât suma lor
Aici este partea pe care o considerăm subestimată.
Articolul 308 alineatul (2) spune că solicitantul achită taxele și tarifele pentru avize prin www.ghiseul.ro, într-un cont colector, de unde sumele se virează către emitenți în maximum 24 de ore. Un singur punct de plată, în locul unui drum per avizator.
Nu schimbă cât plătești. Schimbă cât durează până începe să curgă termenul fiecărui avizator, și schimbă cine poate dovedi ce a plătit. Pentru un dosar cu opt avize, aceasta este o diferență reală, chiar dacă nu se vede în total.
Costurile care apar doar dacă alegi ceva
Trei sume din cod există numai dacă optezi pentru ceva.
Regimul de urgență: articolul 273 alineatul (2) permite emiterea autorizației în până la 7 zile lucrătoare în loc de 30 de zile calendaristice, iar pentru asta autoritatea locală „poate percepe o taxă specială” în temeiul articolului 484 din Legea nr. 227/2015. Poate, nu trebuie. Deci existența și mărimea ei se verifică local.
Acordul unic: articolul 308 alineatul (3) permite consiliilor județene și locale să stabilească o taxă specială pentru emiterea acordului unic prin comisia de acord unic. Tot o opțiune locală.
Prelungirea duratei de execuție: articolul 310 alineatul (5) o acordă o singură dată, pentru cel mult 12 luni, „cu achitarea unei taxe de 30% din valoarea taxei inițiale”. Acesta este singurul procent explicit din zona de care vorbim, și merită reținut ca atare.
Codul fiscal nu era aliniat la intrarea în vigoare
Articolul 577 alineatul (9) spune că Ministerul Finanțelor inițiază demersurile de modificare a Legii nr. 227/2015 pentru aplicarea articolului 63 alineatul (3) și a articolului 301 alineatul (8), „în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod”.
Codul a intrat în vigoare pe 25 august 2026, deci termenul cade în jurul datei de 24 octombrie 2026. Data este un calcul al nostru, nu un citat: în lege scrie termenul, nu ziua.
Important este ce spune existența acestui alineat. Codul își recunoaște singur dependența de un act pe care nu îl conține. Până când modificarea apare, calculul pe articolul 301 alineatul (8) se face pe un Cod fiscal care nu a fost încă ajustat pentru el.
Ce se poate schimba până în toamnă
Două necunoscute rămân deschise: dacă modificarea Codului fiscal apare în termen și ce cuantumuri aduce, și dacă primăriile instituie taxa locală de echipare a teritoriului, care este cel mai mare necunoscut de cost din tot codul. Despre de ce nu putem da o cifră pe oraș am scris separat. Un strat care nu se adaugă este demolarea, atunci când în locul ei ridici o construcție nouă: o singură autorizație, o singură taxă. Unul care se adaugă și lipsește din aproape orice deviz este molozul: deșeurile din șantier. La fel lipsesc și asigurările obligatorii, cerute de la opt categorii de participanți. Iar peste cele patru straturi de mai sus se așază o cotă care nu trece prin Codul fiscal: cota către I.S.C., al doilea 0,5% din buget.
Acest articol este o analiză, nu consultanță juridică. Prevederile citate sunt din Legea 169/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Verifică situația ta concretă cu autoritatea emitentă.